Lupul animal salbatic de talie mare

[Doar administratorii au dreptul sa vada aceasta imagine]

Este un mamifer salbatic, robust si suplu, de talie mare. Dimorfismul sexual nu este pronuntat. Lupul este un animal digitigrad, calcand pe pernitele degetelor, care sunt prevazute cu unghii neretractile. Capul, similar unui caine de talie mai mare, este prevazut cu un bot lung (10 cm), triunghiular, ornat cu mustati, lungi si dese. Ochii sunt putin oblici, mai departati in comparatie cu cainele, cu pupila rotunda. Urechile sunt mai mici, in comparatie cu cainele, ascutite si purtate in sus. Caninii sunt foarte bine dezvoltati. Gatul este puternic, ornat de un guler in sezonul de iarna. Pieptul este puternic, adanc si suficient de lat. Coada este stufoasa, relativ scurta si groasa. Picioarele puternice si musculoase sunt acoperite de par scurt. Picioarele anterioare par mai inalte decat cele posterioare. Urma lupui este similara celei a unui caine de aceeasi talie, dar usor mai alungita. Degetele sunt imprimate mai strans, cu ghearele vizibile, cele din mijloc fiind mai apropiate decat la caine. Cand sunt in haita, lupii calca unul pe urma celuilalt, astfel ca pe zapada este greu de estimat numarul membrilor haitei. Blana este de culoare de la alb-cenusiu (sur) pana la brun-cenusiu, functie de subspecie si de aria de raspandire. Ea se compune din doua tipuri de fire de par: unul foarte des, lanos, moale, profund, de culoare galbui-cenusie si altul mai lung, aspru, avand varful negru, numit spic si care da coloritul blanii. Exista o diferenta intre invelisul pilos in sezonul estival si cel din timpul iernii. Blana "de vara" este mai inchisa la culoare, mai scurta si mai rara, in timp ce cea "de iarna" este de culoare mai deschisa, mai lunga, mai deasa si cu puf abundent. In Romania, lupii prezinta o culoare cenusiu carunt. Lungimea corpului este de circa 1,5 m, la care se adauga coada de circa 0,8 m. Greutatea corporala depinde in functie de sex si de subspecie, fiind cuprinsa intre 30-50 kg, si, in mod exceptional, pana la 70 kg.
Comportamentul

In perioada imperecherii, lupii traiesc in perechi si numai toamna tarziu si iarna, in haite. Spre deosebire de alte animale salbatice, lupul este sociabil, traind in haite formate din perechea conducatoare, masculul si femela alfa, si puii din anul respectiv. In sezonul de iarna, haitei i se adauga si exemplarele din anii precedenti, inrudite, astfel ca o haita poate ajunge la 20-30 de membri. In fiecare haita exista o ierarhie care este respectata si numai in cazuri exceptionale sunt acceptati in haita lupi care nu sunt inruditi cu perechea conducatoare, alfa. Apartenenta de o haita ii face sa devina mai puternici si mai de temut. Traiesc solitari doar lupii tineri, in cautarea unui teritoriu. Sunt animale exclusiv nocturne.

Lupii sunt extrem de precauti fata de om, pe care nu-l ataca decat daca se simt amenintati, sunt raniti sau turbati.

Vanatoarea se realizeaza de cele mai multe ori in haita, putand vana chiar si animale mari (peste 500 kg). Lupul poate consuma pana la 10 kg de carne la o masa. Sunt animale care-si desemneaza teritorii, mai mici sau mai extinse (de 10 ori mai mari decat ursul), in functie de numarul membrilor haitei si de volumul de hrana. Comunica cu semenii prin diferite sunete (urlete, scancituri, latraturi, etc.) sau prin diferite pozitii ale corpului si ale cozii. Spre exemplu, purtarea cozii in pozitie verticala semnifica ca acel lup este seful haitei. In momentul in care ataca, coada se afla in pozitie orizontala.


Habitatul si aria de raspandire

Lupul este raspandit in Europa, Asia, America de Nord, Orientul Apropiat si Asia Centrala, intalnindu-se in stepe, munti si rar in taiga. In Romania, lupii sunt intalniti in Delta Dunarii, in zonele subcarpatice. Prefera zonele impadurite de munte, din zonele subcarpatice, dar coboara si in regiunile de deal sau in rapele adanci cu maracinisuri, greu de penetrat de catre om. Lupul este un animal nomad, schimbandu-si perpetuu locul de trai.


Hranirea

Animal carnivor in mod nativ, in caz de necesitate, lupul este si omnivor, consumand fructe sau scoarta de copac. Se comporta atat ca vanator, cat si ca necrofag, avand un rol esential in ecosistem, prin pastrarea echilibrului natural. Lupul consuma aproape orice fel de vietate de la larve, broaste, reptile, pasari si ouale acestora, rozatoare si alte animalute, pana la mistret, cerbi si caprioare, oi, vite si chiar ursi. In cautarea hranei, lupii pot parcurge distante foarte lungi, chiar pana la 100 km, intr-o noapte.


Aspecte particulare

Simturile sunt extrem de dezvoltate, in special mirosul si vazul, astfel ca lupul poate vana la fel de bine atat noaptea (timpul preferat pentru vanatoare), cat si ziua, dimineata sau in amurg. Lupii au o mare rezistenta la durere si sunt neinfricati in lupta, dand dovada de o inteligenta deosebita. La vanatoare lupul foloseste diferite tertipuri, de la invaluirea pe flancuri a prazii la manarea treptata catre zonele inchise, unde prada este mai usor de invins. Lupul izbuteste sa sesizeze si sa ocoleasca capcanele. Lupul adult urla pe diferite tonalitati, aceasta fiind o modalitate de comunicare intre membrii haitei. Naparlirea se produce, in general, toamna, in zonele temperate. Viteza de alergare poate depasi 60 km/h.


Viata reproducatoare:

- estrul (perioada de calduri) dureaza 5-7 zile;

- imperecherea are loc in lunile februarie-martie, dupa care masculul ramane alaturi de femela, formand o familie pentru a-si creste puii impreuna;

- gestatia dureaza 62-63 zile (9 saptamani), lupoaica dand nastere, in medie, la 4-6 pui/fatare;

- puii se nasc cu conductul auditiv inchis si orbi, ochii deschizandu-li-se dupa circa 2 saptamani de la fatare. Alaptarea se face timp de 6 saptamani, apoi puii sunt intarcati;

- la varsta de 3 saptamani, puilor le apar dintii de lapte, iar la 15-28 de saptamani, dintii de lapte sunt complet schimbati cu cei permanenti.

Boli si afectiuni curente ale lupilor

Lupii pot fi afectati de o serie de boli si traumatisme.

Traumatisme si alte leziuni:

- lupii pot suferi traume de diferite grade produse de prada de talie mare, care incearca sa se apere. Leziunile sunt cu atat mai serioase cu cat animalul care incearca se se apere poseda coarne. Lupii pot fi prinsi sub copitele bovinelor salbatice sau domestice, leziunile produse fiind de cele mai multe ori mortale;

- omul, de asemenea, le poate produce diferite traume lupilor prin prinderea lor in capcane, prin braconaj, prin accidentarea rutiera sau prin otravire (lupii pot consuma si ei, similar cainelui, antigel);

- alte leziuni sunt produse de stancile in cadere, de scufundarea in cursurile de apa, de luptele cu alti lupi (dispute pentru teritoriu si in perioada de imperechere), de atacurile ursilor sau de infectii produse de intepaturile porcilor spinosi;

- mai rar, dar lupii pot fi surprinsi si de avalase.

Boli diverse:

- Lupii sunt susceptibili la mai mult de 100 de boli, printre care: parazitozele cu viermi circulari (limbrici), tenii, trematode, rai, acarieni, paduchi, pureci, jigodia, cataracta, papilomatoza orala, tularemia, tuberculoza bovina, artrita, cancerul, ricketii, penumonia, boala Lyme, etc.;

- Raia este cauzata de acarieni microscopici, ce afecteaza atat parul, cat si pielea. In raia sarcoptica, scarpinatul intens este determinat de migrarea femelelor de acarieni in straturile profunde ale pielii pentru a-si depune ouale. In raia demodectica, acarienii se gasesc la nivelul porilor pielii si determina sau nu prurit (scarpinare). Simptomele sunt reprezentate de leziuni ale pielii, cruste si caderea parului. Lupii care contacteaza raie in sezonul rece sunt in pericol de a degera.

- Maladia Carre (jigodia) este o boala extrem de contagioasa produsa de un virus microscopic. Boala se rasfrange, in general, asupra pielii, componentelor ochilor, a tractului intestinal si, mai rar, asupra sistemului nervos. Simptomele sunt reprezentate de febra, diminuarea apetitului, secretii la nivel ocular si nazal. Diareea si deshidratarea pot aparea ulterior in stadiile finale ale bolii, precedand moartea animalului.

- Turbarea (rabia), contrar legendelor populare, este rar intalnita la lupi. Cazurile sporadice de turbare la lupi sunt determinate de contractarea bolii de la sconcsi, ratoni, lilieci sau vulpi.

Speranta medie de viata a lupilor este de 15-16 ani. Varsta se poate aprecia cu aproximatie dupa tocirea dintilor.