1. Cu ce se poate stinge un inceput de incendiu
Pentru stingerea unui inceput de incendiu se pot folosi unul din urmatoarele procedee:
a) aruncarea asupra focului a unei haine , palton pentru a se inabusi flacara, atunci cand incendiul este de mici proportii;
b) cand incendiul are loc intr-o incapere se poate folosi o patura sau o cuvertura pentru inabusirea flacarii;
c) folosirea prelatelor umezite este un alt procedeu ce se poate folosi pentru stingerea inceputurilor de incendiu;
d) folosirea galetilor de apa este un procedeu eficient pentru stingerea inceputurilor de incendiu;
e) pentru stingerea inceputurilor de incendiu in aer liber se poate folosi in lipsa de apa –nisipul.
Daca nisipul lipseste se poate folosi zgura pisata, pamant sau chiar cenusa.
Nisipul destinat pentru stingerea incendiilor trebuie sa nu fie umed sau sa contina materiale cu dimensiuni mari (pietris, balast).
f) stingatorul – este un prim mijloc de interventie in cazul unui inceput de incendiu.
Dupa tipul substantei de stingere stingatoarele se clasifica in:
- cu apa pulverizata;
- cu spuma chimica;
- cu pulberi;
- cu dioxid de cabon;
- cu haloni.
2. Solicitarea ajutorului adultilor pentru stingerea oricarui inceput de incendiu
Pe timpul izbucnirii unui incendiu copiii in general au un comportament zbuciumat si se manifesta in principal prin crearea unei stari generale de stres. De asemenea, acestia au tendinta de a adopa comportamentul intregului colectiv in care se afla, generand panica.
De aceea pe timpul cat se afla la scoala in momentul izbucnirii unui incendiu copiii trebuie sa anunte pe educatori, invatatori, profesori sau orice persoana adulta aflata in apropiere.
Daca se afla acasa acestia trebuie sa anunte imediat parintii sau fratii mai mari, in cazul izbucnirii unui incendiu.
In cazul in care acestia nu sunt acasa vor anunta un vecin.
Cand acestia se afla in tabara, in excursie va anunta imediat pe instructori.
Tot de la adulti, copiii pot invata ca in cazul izbucnirii unui incendiu nu trebuie sa se sperie, sa se ascunda sub pat, in sifonier sau in diferite colturi din incapere, in pod ,in grajdul de animale , ci trebuie sa iasa imediat afara, sa cheme imediat parintii sau vecinii care la randul lor vor anunta pompierii daca este cazul.
Daca sa zicem un copil a vazut ca lemnul sau jarul din soba a aprins un capat al covorului si nu are posibilitatea sa iaa din casa sa nu se sperie, ci sa arunce cu apa peste foc. Daca nu are apa la indemana sa bata flacarile cu farajul sau cu pantoful pana acestea se sting.
Aceste reguli si masuri de prevenire a incendiilor care fac obiectul activitatilor instructiv-educativ in gradinita , scoala trebuie sa fie aduse si la cunostinta celor de acasa si chiar popularizarea in randul vecinilor si prietenilor.
Cu ocazia sedintelor cu parintii, invatatorii trebuie sa recomande acestora sa-si educe copiii in spiritul respectarii normelor de prevenire a incendiilor sa nu lase chibriturile la indemana celor mici, sa nu-i inchida in casa, sa le arate pericolul la care se expun daca se joaca cu focul.
Pentru ca un copil sa nu provoace incendii, atat scoala cat si familia trebuie sa actioneze in comun cu rezultate din cele mai bune.
In felul acesta invatatorii si parintii au posibilitatea sa dovedeasca inca o data raspunderea pe care o au fata de cresterea si educarea tinerei generatii si pregatirea acesteia impotriva realului pericol pe care il prezinta incendiile.