Cainele si magarul de Grigore Alexandrescu

Cu urechea pleostita, cu coada-ntre picioare,
Cainele, trist si jalnic, mergea pe o carare.
Dupa indestul umblet, iata ca-l intalneste
Un magar, si-l opreste:
"Unde te duci? ii zise,
Ce rau ti s-a-ntamplat? Sii, parca te-a plouat,
Asa stai de mahnit."

- "Dar, sunt nemultumit.
La imparatul Leu in slujba m-am aflat:
Insa purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit in sfarsit sa fug, sa-l parasesc,
Acum cat alt stapan; bun unde sa-l gasesc?"

- "Numai de-atat te plangi? magarul intreba;
Stapanul l-ai gasit, il vezi, de fata sta.
Vino numaidecat la mine sa te bagi:
Eu iti fagaduiesc
Nu rau sa te hranesc;
Nimic n-o sa lucrezi, nici grija n-o sa tragi."

"Asculta-ma sa-ti spui: e rau a fi supus
La oricare tiran; dar sluga la magar
E mai umilitor, si inca mai amar