Ghicitori religioase

În ispită au căzut
Şi pe şarpe l-au crezut,
Îngerii le-au închis Raiul
Şi de-atunci a-nceput vaiul... (Adam şi Eva)
*
. E un loc neînţeles,
De cel rău a fost ales:
Întuneric, frig şi foc,
Cu tot chinul la un loc. (Iadul)
*
. Taina care ne sloboade,
Când e cu sinceritate,
De greşeli şi de păcate,
Că-s de preot dezlegate. (Taina Spovedaniei)
*
. Naş Mântuitorului,
Mare vestitor al Lui,
În Iordan L-a botezat
Pe Hristosul Împărat. (Sfântul Ioan Botezătorul)
*
. Iată patru ghicitori
Despre sfinte sărbători:
*
Când se spală orice rele
Şi se-aprind lumânărele,
Este ziua cea mai mare,
Cea mai mare sărbătoare.
Care? (Sfintele Paşti)
*
De copii întâmpinat,
Ca un mare Împărat,
Stă Hristos pe măgăruş
Spre al Patimii urcuş. (Floriile)

. Naş Mântuitorului,
Mare vestitor al Lui,
În Iordan L-a botezat
Pe Hristosul Împărat. (Sfântul Ioan Botezătorul)
*

Când se spală orice rele
Şi se-aprind lumânărele,
Este ziua cea mai mare,
Cea mai mare sărbătoare.
Care? (Sfintele Paşti)
*
De copii întâmpinat,
Ca un mare Împărat,
Stă Hristos pe măgăruş
Spre al Patimii urcuş. (Floriile)


*
În somn lin a adormit
Maica Domnului iubit.
Iară Fiul ei, Iisus,
O ia cu El, tot mai sus. (Adormirea Maicii Domnului)
Ţin în braţe-o luminiţă
Şi stau lângă iconiţă.
În biserici strălucesc,
Rugăciunea o-nsoţesc. (Candela)
*
. Bate ca o inimioară
Şi răsună tare-afară.
La biserică ne cheamă
Cu glasul lui de aramă. (Clopotul)

De Dumnezeu ne desparte,
Sufletul ni-l înnegreşte,
Sfântul de el se fereşte,
Dacă-l faci, duce la moarte. (Păcatul)
*
. Bob de grâu fiert şi-ndulcit,
De pomană oferit,
De vin roşu însoţit,
La biserică sfinţit. (Coliva)
*
. Se transformă, se sfinţesc
Prin harul dumnezeiesc.
Le primim la-mpărtăşire,
Mâncare spre nemurire. (Pâinea şi Vinul transformate în Trupul şi Sângele Domnului)
*
. Taină mare, de intrare
În hăinuţa cea de soare,
Pe care ne-o dă Hristos.
De trei ori din apă scos,
Iese pruncul luminos! (Botezul)
*
În el preotul păşeşte
Şi-aici slujba săvârşeşte.
De privirea ta ascuns;
Pe masa lui stă Iisus. (Altarul)
*
. Pentru primii oameni dat,
Ca un dar preaminunat.
L-au pierdut, de bună seamă,
Când au căzut în greşeală. (Raiul)
*
. Plin de cruci şi de morminte,
De moarte ne-aduce-aminte;
Când al nostru sufleţel
Se va duce în Eden. (Cimitirul)
*
. E o virtute creştinească,
Ce-ndeamnă ca să dăruiască
Omul bun la cel ce n-are;
Şi face sufletul mare. (Milostenia)
*
Are uşi împărăteşti,
Dar şi uşi diaconeşti;
De icoane pardosit,
Ce e oare, ai ghicit? (Catapeteasma)
*
. Stă-n faţă la icoane el,
Metalic, fin şi subţirel.
În braţe are-o lumânare
Şi-o îngrijeşte până moare. (Sfeşnicul)
*
. Când le săruţi, te-nmiresmează
Şi inima-ţi înseninează;
Sunt făcătoare de minuni
Cu oamenii darnici şi buni. (Sfintele moaşte)
*
A murit pentru credinţă
Şi a primit biruinţă
Sus, în cer, la Dumnezeu,
Unde vreau s-ajung şi eu. (Mucenicul)