Sursele de aprindere

1. Cum se produce un incendiu

Pentru a defini noţiunea de „ incendiu”, trebuie să explicăm mai întai ce reprezintă arderea.
Arderea este reacţia unui material combustibil (lichid, soli, gazos) în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de caldură şi este însoţit, în general, de emisie de flăcari şi fum.
Procesul de ardere este posibil numai dacă sunt îndeplinite simultan, în timp şi spaţiu, urmatoarele condiţii:
• Existenţa materialului combustibil (care să ardă în prezenţa focului sau a temperaturilor ridicate);
• Prezenţa substanţelor care întreţin arderea (oxigenul din aer sau substanţele care pot ceda oxigen);
• Existenţa unei surse foc care să iniţieze aprinderea.
Materialele combustibile trebuie să fie încalzite pană la temperatura de aprindere ( sau aprindere spontană), ca să ardă sa să susţin propagarea flacărilor.
Cel mai important fenomen care însoţeşte arderea, este creştera temperaturii materialelor (atât a celor care ard propriu-zis, cât si celor din apropiere), fenomen amplificat pe măsura ce arderea este tot mai intensă. De asemeni pe timpul arderii se degajă cantităţi mari de fum şi gaze de ardere.
Fumul este vizibil are miros şi gust şi, în funcţie de aceste elemente ne putem da seama de natura materialului care arde (ex.: fumul cenuşiu cu miros înţepător, provine de la arderea lemnului, arderea hârtiei, paielor şi fânului, este însoţită de un fum alb-gălbui, motorina şi cuciucul degajă un fum negru intens).
Atenţie ! Prezenţa fumului de culoare galben, albastru, alb, ca şi gustul dulceag amărui, usturoiat al acestuia, indică prezenţa unor substanţe otrăvitoare, deci zona trebuie părăsită imediat.
În orice situaţie trebuie evitată inhalarea fumului, deoarece acesta conţine monoxid de carbon, o substanţă foarte toxică care provoacă asfixieri şi intoxicări, efectul nociv asupra organismului uman este cu atât mai grav cu cât canititatea de fum inhalat este mai mare, uneori putând duce la deces.
Am precizat că odată cu arderea, creşte şi temperatura materialelor din imediata apropiere, dacă aceste materiale pot arde, ele se vor aprinde la rândul lor transmitând flacăra mai departe. În aceste condiţii, spunem că flacăra s-a propagat de la un punct de pornire numit focar, spre vecinităţi, acest fenomen neputând fi oprit decât în următoarele situaţii:
- Flacăra întâlneşte un material care nu arde;
- Materialul combustibil este cunsumat;
- Oxigenul din aer este consumat, astfel încât concentraţia devine mai mică decât minimul necesar pentru a menţine arderea;
- Flăcările sunt stinse cu ajutorul unor materiale sau substanţe de stingere (ex.: apa, nisip, pământ, pături sau prelate ude, etc.).
În acest moment putem da şi o definiţie a incendiului şi anume:
Incendiul este un proces de ardere cu evoluţie nedeterminată, incluzând şi alte fenomene de natură fizică şi chimică (transfer de căldură, formare flăcărilor, schimbul de gaze cu mediul înconjurător, transformări structurale produs în materialele de construcţie şi elemente de rezistenţă, etc.).
Pentru definirea noţiunii de incendiu sunt necesare următoarele elemente care interacţionează între ele:
- Existenţa substanţelor şi/sau materialelor combustibile şi acţiunea unor surse de aprindere;
- Iniţierea şi dezvoltarea necontrolată în spaţiu şi timp a procesului de ardere;
- Necesitatea unei intervenţii organizate în scopul întreruperii şi lichidării prodesului de ardere;
- Producerea de pierideri în urma arderii, constând în vieţi omeneşti, bunuri materiale, degradarea mediului înconjurător sau de altă natură.
Prin urmare,nu orice ardere constituie un incendiu.
De exemplu, nu sunt incendii:
 Arderea sub control a gunoaielor, deşeurilor, ierburilor, etc.;
 Arderea resturilor vegetale de pe ogoare, după strângerea recoltei (miriştei, etc.).

2.Care sunt sursele de aprindere sau de iniţiere a unui incendiu

În literatura de specialitate din România sursele de aprindere, în funcţie de natura lor, se clasifică în:
1. Surse de aprindere cu flacără:
- Focuri în aer liber (de tabără, pentru arderea deşeurilor, etc.);
- Flăcări (de la chibrituri, lumânări, brichete, etc.);
- Flăcări de la aparate termice (aragaze, lămpi cu petrol, etc.)
2. Surse de aprindere de natura termică:
- Obiecte incadescente (ţigări, topituri metalice, becuri şi proiectoare electrice, jar, cenuşă, zgura de la aparatele de încălzit, particule incandescente de la sudură, etc.);
- Căldura degajată de aparatele termice casnice sau industriale (reşouri, radiatoare, cuptoare, sobe, etc.)
- Efectul termic al curentului electric;
- Coşuri defecte sau necurate (fisuri, scântei, etc.).
3. Surse de aprindere de natură electrică:
- Arcuri cu scântei electrice (de la sudură, etc.);
- Scurtcircuit (produs de cabluri, echipamente şi aprate electrice)
- Electricitate statică (produse de piese în mişcare, la transvânzarea lichidelor în rezervoare, etc.);
4. Surse de aprindere spontană (autoaprindere):
- De natură chimică (reacţia unor substanţe cu oxigenul din aer);
- De natură fizico-chimică (ex. cărbunele, uleiurile, vopselele);
- De natură bilogică (ex. furajele, rumeguşul de lemn, seminţele de floarea soarelui, etc.)
5. Surse de aprindere de natură mecanică:
- Scântei mecanice (ex. prin lovirea unor piese metalice);
- Frecare (ex. saboţii de la garniturile de teren);
6. Surse de aprindere naturale:
- Căldura solară (ex. reflectarea razelor solare prin cioburi de sticlă, lentile de ochelari, etc.);
- Trăsnetul (sau descărcările electrice atmosferice).
7. Surse de aprindere datorate explozivelor şi materialelor incendiare.
8. Surse de aprindere indirecte (radiaţia unui focar de incendiu, flacăra unui amestec exploziv,etc.)
Toate aceste surse de aprindere sunt produse de MIJLOACE DE APRINDERE, dintre care cele mai întâlnite în practică: aparatele electrocasnice, mijloacele de iluminat electrice, brichete, chibrituri, lămpi, lumânări, sobe, cuptoare, coşuri de fum, burlane, etc.)
Sursele de aprindere produse de anumite mijloace nu pot îniţia incendii, decât în împrejurări determinante, care pot fi:
- Instalaţii electrice defecte;
- Echipamente electrice improvizate;
- Sisteme de încălzire defecte sau nesupravegheate în timpul funcţionării;
- Coşuri sau burlane de fum defecte sau necurăţate;
- Jocul copiilor cu focul;
- Fumatul în locuri cu pericol de incendiu;
- Focul deschis nesupravegheat sau pe timp de vânt, etc.;
Prevenirea incendiilor se realizează prin eleiminare riscului producerii acestor împrejurări determinante, respectând anumite reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor, atât în unităţile scolare cât şi la domiciliu.

3.Reguli de prevenire a incendiilor în locuinţe şi anexele gospodăreşti

Majoritatea incendiilor care afectează locuinţele şi anexele gospodăreşti în judeţul nostru şi în ţară, se produc datorită nerespectării unor reguli elementare de prevenirea incendiilor.
Pentru preîntâmpinarea izbucnirii unor evenimente cu foc care ar putea avea consecinţe deosebit de grave, enumerăm câteva reguli de prevenire a incendiilor.
- Este interzisă utilizare focului deschis (pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, resturilor vegetale, etc.) la mai puţin de 50 m faţă de materialele combustibile (lemn, hârtie, textile, carton, etc.) sau constricţii, 100 m faţă de lanuri de cereale şi depozite de furaje şi 200 m faţă de litiera pădurii, fără a fi supravegheat sau pe timp de vânt;
- Focul deschis se va face numai în locuri special amenajate (crematorii) ori pe terenuri pregătite din timp (curăţirea de ierburi uscate, furaje, etc.) dupa ce s-au asigurat mijloace iniţiale pentru stingere în caz de incendiu (stingătoarele, cazmale, găleţi sau butoaie cu apă, etc.). După terminarea arderii jarul se va stinge cu apă sau prin acoperire cu pământ;
- Persoanele care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor, au obligaţia de a lua măsuri pentru preîntâmpinarea jocului cpoiilor cu focul. În acest sens:
• Copiii nu se vor încuia singuri în casă;
• Nu se vor lăsa la îndemâna acestora mijloace care ar putea produce aprinderea (brichete, chibrituri, lumânări, etc.);
• Nu se vor lăsa copiii să folosească sau să umble la sobe, aparate de gătit (electrice sau gaze naturale), fiare de călcat, etc.;
• Se interzice jocul copiilor în apropierea sau în cadrul depozitelor de furaje, păduri, grajduri, magazii;
• Copiii vor fi în permanenţă supravegheaţi de către adulţi şi educaţi pentru a nu se juca cu focul.
- Produsele, materialele şi substanţele combustibile se vor amplasa la distanţe de siguranţă faţă de sursele de căldură;
- Se interzice folosirea sobelor şi altor mijloace de încălzire defecte, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum si aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile;
- Este obligatorie verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor pentru evacuare fumului;
- Este interzisă exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice cu defecţiuni sau improvizaţii;
- În sobe nu se vot folosi lemne mai lungi decât vatra focului;
- Cenuşa rezultată din ardere se va stinge cu apă şi depozitată în gropi special amenajate, la distanţa de siguranţă faţă de furaje, depozite de lemne sau construcţii;
- Se interzice suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin conectarea mai multor consumatori la aceeaşi sursă.